|| Gan Gan Ganat Bote ||

Shree Gajanan Maharaj Vijay Granth

Capitolul 4

Salutări Lordului Ganesha

Prezentare generală a capitolului

Capitolul 4 al lui Gajanan Maharaj Vijaygranth este o naraţiune captivantă care scoate în evidenţă minunile divine şi credinţa neclintită a lui Gajanan Maharaj.. Acest capitol se transformă într - un eveniment extraordinar care nu numai că a întărit credinţa devotaţilor, ci a ilustrat şi harul nemărginit al lui Maharaj.

Testarea credinţei celor dedicaţi

Povestea din capitolul 4 narează un incident care s-a petrecut în ziua de bun augur a lui Akshaya Tritiya, care este foarte apreciată de oamenii din Varhad.. În această zi, oamenii efectuează ritualuri precum Shraddha, oferind apă strămoşilor lor, iar ziua este considerată foarte specială şi de bun augur.

Povestea începe cu Maharaj aşezat printre copii, angajarea în activităţi jucăuşe.. El şi - a exprimat dorinţa de a fuma un chilum (o ţeavă tradiţională) şi le - a cerut copiilor să - l pregătească.. Copiii erau nerăbdători să slujească Maharaj şi au început să umple chilumul cu tutun.. Cu toate acestea, ei şi - au dat seama în scurt timp că aveau nevoie de foc ca să - l aprindă, dar nu era nici un foc disponibil, deoarece treburile casnice nu începuseră încă.

Copiii, îngrijoraţi şi nesiguri, au început să se gândească cum ar putea găsi foc pentru chilumul lui Maharaj.. Văzând îngrijorarea lor, Bankat a sugerat că ar putea merge la Janakiram, un aurar, care, de obicei, avea un incendiu care ardea în magazinul său pentru munca sa.. Copiii au urmat acest sfat şi s-au dus la Janakiram, cerând o bucată de cărbune arzător pentru chilumul lui Maharaj.

Cu toate acestea, Janakiram nu a fost doar surprins de cererea lor, ci s - a şi enervat.. El a refuzat să le dea focul, spunând că în ziua de Akshaya Tritiya, el nu va da foc nimănui, în special pentru fumat un chilum.. Copiii au încercat să-l convingă, explicând că focul era pentru Gajanan Maharaj, care era un sfânt venerat, dar Janakiram şi-a bătut joc de ei.. El a pus sub semnul întrebării sfinţenia lui Gajanan Maharaj, referindu-se la el ca la un simplu rătăcitor care fuma ganja şi tutun, hoinărea gol şi bea apă murdară.

Janakiram a continuat să nu respecte Maharaj, spunând că dacă el a fost cu adevărat luminat, el ar trebui să fie capabil să creeze foc de unul singur și nu trebuie să cerșească pentru el.. El i-a dat afară pe copii şi i-a trimis departe fără să le dea foc.

Deznădăjduit, copiii s-au întors la Maharaj şi au povestit întregul incident.. Auzind acest lucru, Maharaj a zâmbit şi i - a asigurat că nu trebuie să - şi facă griji pentru refuzul lui Janakiram.. Maharaj a luat apoi chilumul în mâinile sale și, fără a lovi un meci sau folosind orice foc, pur și simplu a ținut un băț peste chilum.. Bankat, cu devotament și îngrijorare, l-a rugat pe Maharaj să aștepte un moment în timp ce încerca să creeze foc frecând bețele împreună.

Totuşi, Maharaj l - a oprit cu blândeţe, instruindu - l să nu frece beţele, ci doar să ţină una deasupra chilumului.. Bankat s-a supus, şi în timp ce ţinea băţul, a avut loc un eveniment extraordinar, care s-a manifestat de la băţ pe cont propriu, iar chilumul s-a aprins fără să fie nevoie de foc exterior.

Acest eveniment miraculos a demonstrat puterea divină a lui Gajanan Maharaj.. Băţul a rămas intact, şi chilumul a fost aprins complet, dovedind că un sfânt adevărat nu are nevoie de ajutoare externe pentru a-şi satisface nevoile.. Focul nu era obişnuit; era o manifestare a puterii spirituale a lui Maharaj, uimind pe toată lumea prezentă şi reafirmând credinţa devotaţilor săi

Căinţa lui Janakiram

Povestea din Capitolul 4 descrie un alt eveniment miraculos care a implicat Gajanan Maharaj în timpul celebrării lui Akshaya Tritiya.. Această zi este ținută în mare atenție de către oameni, la fel ca semnificația florilor neem în prima zi a noului an.

Povestea începe cu oamenii stând jos pentru o masă, și un fel de mâncare făcut din tamarind a fost servit.. În timp ce erau pe cale să mănânce, au observat ceva şocant. Erau viermi care se târau în vasul tamarind.. Această privelişte a provocat mare dezgust şi haos printre toţi, şi oamenii şi-au abandonat farfuriile, nedorind să mănânce mâncarea.

Janakiram, aurarul care l-a insultat mai devreme pe Gajanan Maharaj, era printre cei prezenţi.. El şi - a dat seama că întreaga masă a fost irosită din cauza viermilor din farfuria tamarindă şi a început să se simtă profund tulburat, deoarece a înţeles că aceasta era o consecinţă a lipsei sale de respect faţă de Maharaj.. Janakiram refuzase să dea foc pentru chilumul lui Maharaj mai devreme în acea zi, ridiculizând-l şi respingându-l ca pe un sfânt nedemn.. Acum, el a considerat că acest incident a fost un rezultat direct al acțiunilor sale.

Janakiram s - a apropiat de Bankatlal şi şi - a mărturisit păcatul.. El a explicat că întreaga masă a fost distrusă din cauza viermilor din tamarind, iar acest lucru a fost vina lui pentru a nu oferi foc pentru chilum Maharaj lui mai devreme.. El a recunoscut că a judecat pe nedrept Maharaj şi a recunoscut că Maharaj nu era un om obişnuit, ci un mare sfânt cu o putere imensă.

Janakiram, copleşit de vinovăţie şi remuşcări, i-a cerut lui Bankatlal să-l ducă la Gajanan Maharaj pentru a-l putea implora să-l ierte.. Bankatlal, înţelegând gravitatea situaţiei, l-a dus pe Janakiram la Maharaj.

Janakiram s - a apropiat de Maharaj cu mare umilinţă şi teamă, aplecându - se la picioarele lui şi cerându - i iertare pentru lipsa sa de respect.. El a recunoscut că făcuse o mare greşeală îndoindu - se de divinitatea lui Maharaj şi suferise consecinţele prin masa distrusă.

Maharaj, în infinita sa compasiune, i-a spus lui Janakiram că farfuria tamarindă nu era de fapt răsfăţată, şi nu erau viermi în ea.. El l - a asigurat pe Janakiram că a fost iertat şi că incidentul a fost doar un test de credinţă şi umilinţă.

Spre surprinderea tuturor, atunci când au verificat antena tamarind din nou, au constatat că este perfect bine, fără viermi sau semne de stricăciune.. Incidentul anterior a dispărut ca şi cum nu s-ar fi întâmplat niciodată.. Acest miracol i-a uimit pe toţi cei prezenţi şi răspândiţi rapid în sat, stabilind în continuare măreţia lui Gajanan Maharaj şi respectul profund pe care oamenii îl aveau pentru el.

Povestea se încheie cu realizarea că la fel cum mirosul de mosc nu poate fi ascuns, măreţia şi divinitatea unui sfânt adevărat ca Gajanan Maharaj nu poate fi ascunsă.

Povestea lui Devote Chandukin

Povestea se învârte în jurul unui adept pe nume Chandumukhin, care locuia în Shegaon și un adept devotat al lui Gajanan Maharaj.

În luna lui Jyeshtha, o adunare de adepţi s-a adunat în jurul lui Maharaj.. Ei îi slujeau cu respect, unii îi tăiau mango, alţii îi dădeau bucăţi, alţii îi dădeau bomboane cu zahăr, îl împodobeau cu ghirlande şi aplicau pastă rece de santal pe corp.

În acel moment, Maharaj i - a spus lui Chandu că nu dorea să mănânce mangoul care i se servea.. În schimb, el a cerut două kanhole (un dulce tradițional) din utrandia lui Chandu (un container de depozitare).

Chandu, cu mâinile îndoite, a răspuns că nu avea nici un kanhole acasă.. S-a oferit să facă rapid unele proaspete pentru Maharaj.. Cu toate acestea, Maharaj a insistat că el nu a vrut kanhole proaspete, dar a vrut în mod specific cele de la Utrandya lui Chandu.. Maharaj i-a cerut să nu găsească scuze şi să se grăbească să aducă dulciurile.

Încurajat de ceilalţi adepţi, Chandu s - a grăbit acasă şi a întrebat - o pe soţia sa, Kanta, dacă mai rămăsese ceva Kanhole în utrandya.. Kanta a fost nedumerită și l-au informat că a trecut o lună de la Akshaya Tritiya când ea a făcut Kanhole.. S-a îndoit că ar mai fi rămas ceva şi chiar dacă ar fi fost, s-ar fi putut înrăutăţi până acum.

Chandu a insistat să verifice, pentru că era comanda lui Maharaj.. Kanta a început cu ezitare să caute prin depozitul lor, amintindu-şi că într-adevăr a făcut Kanhole acum o lună, şi dacă ar mai fi rămas vreunul, probabil că ar fi fost răsfăţaţi până acum.

Spre surprinderea lor, când au deschis utrandia şi au verificat oala de lut unde ea le - a păstrat, au găsit două kanhole care erau încă proaspete şi neatinse de orice mucegai sau răsfăţare, în ciuda timpului care trecuse.

Copleșit de bucurie și recunoștință, Chandu a luat Kanhole înapoi la Maharaj și le-a oferit să-l.. Privitorii au fost uimiţi de acest miracol, realizând măreţia lui Gajanan Maharaj, care cunoştea trecutul, prezentul şi viitorul.

Aşa cum Lordul Rama a savurat umilele fructe de pădure oferite de Shabari, Gajanan Maharaj a acceptat Kanhole-ul lui Chandu, binecuvântându-l pe Chandu şi pe familia sa cu un merit spiritual abundent pentru devotamentul lor.

Călătoria spirituală a lui Madhav

Această poveste descrie călătoria spirituală a unui Brahmin numit Madhav din satul Chincholi, situat la sud de Shegaon.

Madhav, care avea peste șaizeci de ani, a devenit fragil cu vârsta.. În tinereţe, el a fost profund implicat în treburile lumeşti, care i - au ocupat întreaga viaţă.. Cu toate acestea, el s - a trezit singur acum, după ce şi - a pierdut atât soţia, cât şi copiii.. Această pierdere profundă l-a făcut deziluzionat de viaţă şi a dezvoltat un sentiment de detaşare de lumea materială.

Simţind greutatea acţiunilor şi regretelor sale din trecut, Madhav a început să reflecteze asupra modului în care şi - a petrecut viaţa cufundat în activităţi lumeşti, neglijându - şi creşterea spirituală.. El s - a plâns că nu i - a dedicat nici un timp lui Dumnezeu şi şi - a dat seama că, la bătrâneţe, nu avea la cine să apeleze în afară de Dumnezeu.

Cu această realizare, Madhav a decis să renunțe la tot și să caute refugiu la picioarele lui Gajanan Maharaj în Shegaon.. S-a dus la Shegaon şi, cu o hotărâre fermă, a început un post la uşa lui Maharaj, refuzând atât mâncarea cât şi apa.. Singura lui rugăciune a fost să cânte numele Lordului Narayana continuu.

Postul lui Madhav a durat o zi, dar el a rămas ferm în hotărârea sa, care a atras atenția lui Gajanan Maharaj.. Maharaj, văzând hotărârea lui Madhav, i-a spus că un astfel de act extrem nu era necesar şi că ar fi trebuit să ia numele Domnului mai devreme în viaţa lui.. Maharaj a subliniat că aşteptarea până la bătrâneţe pentru a urmări spiritualitatea era ca şi cum ai săpa o fântână după ce casa a luat foc.

Madhav însă a rămas ferm în decizia sa şi nu a dat ascultare sfatului lui Maharaj.. În ciuda eforturilor poporului din Shegaon, inclusiv a şefului satului, de a-l convinge să-şi rupă postul, Madhav a refuzat să se abată.

În acea noapte, când s-a apropiat al doilea ceas, o viziune înfricoşătoare a apărut înainte ca Madhav? Maharaj să ia o formă terifiantă, asemănătoare lui Yama, zeul morţii.. Această formă de Maharaj s-a repezit spre Madhav ca şi cum l-ar fi devorat, făcându-l pe Madhav să fugă în teroare, inima lovindu-i de frică.

Tocmai când Madhav a crezut că a fost condamnat, Maharaj s-a întors la forma sa originală și a vorbit cu Madhav, întrebându-l dacă acesta a fost curajul pe care l-a avut pentru a face față consecințelor acțiunilor sale anterioare.. Maharaj i-a reamintit lui Madhav că soarta pe care încerca să o evite l-ar ajunge din urmă dacă nu şi-ar schimba abordarea.

Madhav, zguduit de experienţă, l-a implorat pe Maharaj să-l scutească de ororile regatului lui Yama şi să-i acorde în schimb eliberarea.. El a recunoscut că, în timp ce el a acumulat multe păcate, el a crezut că harul lui Maharaj le-ar putea arde

Madhav, recunoscându-şi păcatele şi pledând pentru mila lui Maharaj, a cerut să nu fie trimis pe tărâmul Yamei.. El şi - a exprimat dorinţa de eliberare şi de a nu se mai amesteca în ciclul naşterii şi al morţii din nou.. El i-a cerut cu umilinţă lui Maharaj să-l elibereze de suferinţele sale lumeşti şi să-i acorde Vaikunta (locaşul Lordului Vishnu).

Maharaj, auzind pledoaria sinceră a lui Madhav, a răspuns cu un zâmbet și l-a asigurat că și-a îndeplinit dorința.. Maharaj i-a spus lui Madhav că nu va mai renaște și că va fi eliberat din ciclul nașterii și al morții, punând astfel capăt suferințelor sale pământești.

Pe măsură ce cuvintele lui Maharaj au rezonat cu Madhav, conştiinţa sa asupra corpului său fizic a început să se estompeze.. Madhav, simţind o imensă pace şi uşurare, şi - a dat seama că legătura sa cu lumea materială s - a dizolvat.

Oamenii din jurul lui Madhav, necunoscuţi de schimbul spiritual dintre el şi Maharaj, au început să speculeze despre starea lui.. Unii credeau că Madhav şi - a pierdut sănătatea mintală din cauza postului prelungit, în timp ce alţii se întrebau dacă înnebunise.

Cu toate acestea, adevărul a fost că Madhav a atins eliberarea (moksha) prin harul lui Maharaj.. Corpul său fizic ar fi putut părea lipsit de viață pentru spectatori, dar în realitate, sufletul său a fost eliberat de ciclul nașterii și morții.. Călătoria sa în această lume s-a încheiat şi a fuzionat cu divinul, toate datorită compasiunii şi harului lui Gajanan Maharaj.

Astfel, prin această poveste, naraţiunea subliniază puterea devoţiunii adevărate, pocăinţa şi harul transformativ al unui sfânt realizat ca Gajanan Maharaj.

Vedic Brahmins şi Vasant Puja

Odată, Gajanan Maharaj şi-a exprimat dorinţa faţă de discipolii săi de a efectua un ritual vedic cunoscut sub numele de "Mantra Jagar.". El a vrut ca Vedic Brahmins să fie invitat să cânte Vedas, deoarece el a crezut că auzul Vedas a adus o mare bucurie divinului.. Maharaj a dat instrucţiuni specifice: "Serve Brahmins cu răcoritoare cum ar fi panh, pedha, barfi, dal sărat înmuiat, şi, de asemenea, să le dea o rupie fiecare."

Auzind acest lucru, discipolii erau îngrijoraţi şi l - au informat cu umilinţă pe Maharaj că nu mai rămăseseră brahmeni vedici în satul lor, Shegaon, pentru a efectua ritualul.. Ei au fost dispuși să suporte cheltuielile, dar singura lor preocupare a fost găsirea Brahmins pentru ceremonie.

Maharaj i-a asigurat, spunând că Lordul Hari (Vishnu) îi va trimite pe Brahmini după Vasant Puja.. Discipolii, plini de bucurie, au început imediat pregătirile.. Ei au strâns o sută de rupii şi au adunat toate obiectele necesare, inclusiv pasta de lemn de santal, pe care au amestecat-o cu şofran şi camfor pentru ritual.

Așa cum am promis, la momentul celui de-al doilea prahar (o diviziune specifică a zilei), Vedic Brahmins a sosit în Shegaon.. Aceşti brahmini au fost bine versaţi în ritualurile vedice şi ştiau procedurile corecte pentru a efectua secvenţa ritualică Jatela.

Vasant Puja a fost interpretat cu mare splendoare, iar Brahminii au fost încântaţi.. După ce şi-au primit darurile, au plecat în alte sate.. Acest incident a subliniat puterea divină a sfinţilor precum Gajanan Maharaj, ale căror dorinţe au fost îndeplinite prin harul Domnului Ramananat (un nume de Vishnu).

Morală şi Continuare:

Ultimul verset menționează că această practică de a efectua Vasant Puja în acest mod a fost efectuată în fiecare an de Bunkatlal cu mare entuziasm.. Chiar și astăzi, descendenții săi continuă această tradiție la Shegaon, păstrând moștenirea vie.

Concluzie

Actele miraculoase ale lui Gajanan Maharaj şi testele credinţei devotaţilor săi în capitolul 4 transmit importanţa devoţiunii neclintite.. Aceste poveşti nu numai că inspiră devoţiune, dar consolidează şi omniprezenţa şi binevoinţa lui Gajanan Maharaj în viaţa devotaţilor săi.

Fiecare miracol şi lecţie din acest capitol contribuie la tapiseria mai mare a învăţăturilor găsite în Vijaygranth, încurajând cititorii să-şi aprofundeze credinţa şi încrederea în providenţa divină.